Ritm chitară este o tehnică și un rol care îndeplinește o combinație de două funcții: să furnizeze tot sau o parte a pulsului ritmic împreună cu cântăreții sau alte instrumente; și pentru a oferi toată sau o parte a armoniei, adică acordurile, unde un acord este un grup de note jucate împreună.
Chitariștii ritmici trebuie să înțeleagă bine cum sunt construite acordurile și cum lucrează împreună pentru a crea progresii eficiente.
În plus, ei trebuie să fie capabili să zbârnească sau să ciupească corzile în timp cu ritmul.
Există multe stiluri diferite de chitară ritmică, în funcție de genul de muzică. De exemplu, chitariștii rock folosesc adesea acorduri de putere, în timp ce chitariștii de jazz folosesc acorduri mai complexe.
Bazele chitarei ritmice
Tehnica de bază a chitarei ritmice este să țineți apăsată o serie de acorduri cu mâna agitată în timp ce zvâcnind ritmic cu cealaltă mână.
Corzile sunt de obicei bătute cu un pick, deși unii jucători își folosesc degetele.
Chitară ritmică avansată
Tehnicile de ritm mai dezvoltate includ arpegii, amortizare, riff-uri, solo-uri de acorduri și strum complexe.
- Arpegiile sunt pur și simplu acorduri jucate câte o notă. Acest lucru poate oferi chitarei un sunet foarte ciudat, ca în deschiderea piesei „Another Brick in the Wall” de la Pink Floyd.
- Amortizarea este atunci când mâna care se frământă dezactivează corzile după zbârcire, rezultând un sunet mai scurt, percutant.
- Riff-urile sunt captivante, adesea repetate, care definesc un cântec. Un bun exemplu este deschiderea piesei „Johnny B. Goode” de Chuck Berry.
- Solo-urile de acorduri sunt atunci când chitaristul cântă melodia unei melodii folosind acorduri în loc de note simple. Aceasta poate fi o modalitate foarte eficientă de a adăuga interes unei melodii, ca în secțiunea din mijloc a piesei „Stairway to Heaven” a lui Led Zeppelin.
- Strumurile complexe sunt exact așa cum sună: modele de zbârcire care sunt mai complicate decât pur și simplu în sus și în jos. Acestea pot fi folosite pentru a crea ritmuri și texturi interesante, ca în deschiderea piesei „Smells Like Teen Spirit” de la Nirvana.
Istoria chitarei ritmice
Dezvoltarea chitarei ritmice este strâns legată de dezvoltarea chitarei electrice.
În primele zile ale rock and roll, chitara electrică era adesea folosită ca instrument principal, chitara ritmică oferind acordurile și ritmurile.
Odată cu trecerea timpului, rolul chitarei ritmice a devenit mai important, iar în anii 1970 a fost considerată o parte esențială a oricărei trupe rock.
Astăzi, chitariștii ritmici joacă un rol esențial în toate tipurile de muzică, de la rock și pop până la blues și jazz.
Ele oferă ritmul inimii trupei și sunt adesea coloana vertebrală a cântecului.
Cum să cânți la chitară ritmică
Dacă ești interesat să înveți cum să cânți la chitară ritmică, există câteva lucruri pe care trebuie să le știi.
- În primul rând, trebuie să înțelegeți bine acordurile și modul în care acestea funcționează împreună.
- În al doilea rând, trebuie să fii capabil să strunești sau să ciupi corzile în timp cu ritmul.
- Și în al treilea rând, trebuie să înțelegeți diferitele stiluri de chitară ritmică și modul în care sunt folosite în diferite genuri de muzică.
Înțelegerea acordurilor
Acordurile sunt create prin combinarea a două sau mai multe note jucate împreună. Cel mai comun tip de acord este o triadă, care este alcătuită din trei note.
Triadele pot fi fie majore, fie minore și sunt baza pentru majoritatea acordurilor de chitară.
Pentru a crea o triadă majoră, combinați prima, a treia și a cincea notă ale unei scale majore. De exemplu, triada Do major este formată din notele Do (prima notă), E (a treia notă) și G (a cincea notă).
Pentru a crea o triadă minoră, combinați prima, bemolul și cel de-a cincea notă ale unei scale majore. De exemplu, triada A minoră este formată din notele A (prima notă), C (a treia notă bemol) și E (nota a cincea).
Există și alte tipuri de acorduri, cum ar fi acordurile a șaptea, care sunt formate din patru note. Dar înțelegerea triadelor este un loc bun de început dacă ești nou la chitară.
Cum să strunești în timp cu ritmul
Odată ce știi cum să creezi acorduri, trebuie să poți să le strunești sau să le ciupi în timp cu ritmul. Acest lucru poate fi puțin complicat la început, dar este important să păstrați un ritm constant și să numărați bătăile în timp ce jucați.
O modalitate de a exersa acest lucru este să găsești un metronom sau o mașină de tobă cu un ritm constant și să cânți împreună cu el. Începeți încet și creșteți treptat viteza pe măsură ce vă simțiți confortabil.
Un alt mod de a exersa este să găsești melodii pe care le cunoști bine și să încerci să imite părțile de chitară ritmică. Ascultați cântecul de câteva ori și apoi încercați să cântați împreună cu ea.
Dacă nu o poți obține, nu-ți face griji. Continuă să exersezi și în cele din urmă vei înțelege.
Stiluri de chitară ritmică
După cum am menționat anterior, există multe stiluri diferite de chitară ritmică, în funcție de genul de muzică. Iată doar câteva exemple:
- Rock: Chitara ritmică rock se bazează adesea pe acorduri de putere, care sunt formate din nota rădăcină și nota a cincea a unei scale majore. Acordurile de putere sunt cântate cu o mișcare de zgomot în sus și sunt adesea folosite în melodii cu ritm rapid.
- Blues: Chitara ritmică Blues se bazează adesea pe progresii de blues de 12 bare. Aceste progresii folosesc o combinație de acorduri majore și minore și sunt de obicei jucate cu un ritm de amestecare.
- Jazz: chitara ritmică de jazz se bazează adesea pe vocea de acorduri, care sunt moduri diferite de a cânta același acord. Vocesele de acorduri sunt adesea mai complexe decât triadele simple și sunt de obicei jucate cu un ritm de swing relaxat.
Chitariști ritmici celebri de-a lungul istoriei
Cei mai renumiți chitariști sunt chitariști, la urma urmei, ei fură spectacolul.
Dar asta nu înseamnă că nu există chitariști ritmici buni sau faimoși.
De fapt, unele dintre cele mai populare melodii nu ar suna la fel fără o chitară ritmică bună.
Deci, cine sunt unii dintre cei mai faimoși chitariști ritmici? Iată doar câteva exemple:
- Keith Richards: Richards este cel mai bine cunoscut ca chitaristul principal al The Rolling Stones, dar este și un excelent chitarist ritmic. El este cunoscut pentru acordurile sale „Chuck Berry” și stilul său unic de struming.
- George Harrison: Harrison a fost chitaristul principal al trupei The Beatles, dar a cântat și mult la chitară ritmică. Era deosebit de priceput să cânte ritmuri sincopate, care au dat multor cântece ale Beatles sunetul lor distinctiv.
- Chuck Berry: Berry este unul dintre cei mai influenți chitariști ai tuturor timpurilor și a fost un maestru al chitarei ritmice. Și-a dezvoltat propriul stil de strumming, care va fi imitat de nenumărați alți chitariști.
Exemple de muzică care prezintă în mod proeminent chitara ritmică
După cum am menționat mai devreme, cele mai populare melodii prezintă chitara ritmică în mod proeminent. Dar unele melodii sunt cunoscute în special pentru părțile lor grozave de chitară ritmică. Iată doar câteva exemple:
- „Satisfaction” de The Rolling Stones: Acest cântec se bazează pe o progresie simplă de trei acorduri, dar strumingul lui Keith Richards îi conferă un sunet unic.
- „Come Together” de The Beatles: Această melodie prezintă o parte de chitară ritmică sincopată care îi conferă o senzație atrăgătoare și dansabilă.
- „Johnny B. Goode” de Chuck Berry: Acest cântec se bazează pe o simplă progresie blues de 12 bare, dar stilul de strumming al lui Berry îl face să sune unic.
Concluzie
Deci, iată-l. Chitara ritmică este o parte importantă a muzicii și există mulți chitariști celebri care și-au făcut un nume cântând-o.
Sunt Joost Nusselder, fondatorul Neaera și marketer de conținut, tată și îmi place să încerc echipamente noi cu chitara în centrul pasiunii mele și, împreună cu echipa mea, creez articole de blog aprofundate din 2020. pentru a ajuta cititorii fideli cu sfaturi de înregistrare și chitară.
