Dacă doriți un sunet mare, întârzierea este calea de urmat.
Întârzierea este un sunet efect care înregistrează un semnal de intrare pe un mediu de stocare audio și îl redă după o anumită perioadă de timp. Semnalul întârziat poate fi fie redat de mai multe ori, fie redat în înregistrare, pentru a crea sunetul unui ecou care se repetă și se descompune.
Să vedem ce este și cum se folosește. Este o formă
Înțelegerea întârzierii în producția muzicală
Întârzierea este un efect unic care poate fi folosit în producția muzicală pentru a îmbunătăți tonul și elementele interesante ale unei piese. Se referă la procesul de captare a unui semnal audio de intrare, stocare pentru o perioadă și apoi redare. Redarea poate fi directă sau fuzionată cu semnalul original pentru a crea un efect de repetare sau ecou. Întârzierea poate fi ajustată și modulată folosind diferiți parametri pentru a obține rezultate diferite, cum ar fi flange sau chorus.
Procesul de întârziere
Procesul de întârziere are loc atunci când un semnal audio de intrare este duplicat și stocat pe un mediu, cum ar fi un software de calculator sau o unitate hardware. Semnalul duplicat este apoi redat după o anumită perioadă, care poate fi ajustată de utilizator. Rezultatul este o repetare a semnalului original care pare a fi separat de original la o anumită distanță.
Diferite tipuri de întârziere
Există diferite tipuri de întârziere care pot fi utilizate în producția muzicală, inclusiv:
- Întârziere analogică: Acest tip de întârziere utilizează spații acustice pentru a simula efectul de întârziere. Aceasta implică atingerea semnalului de intrare și stocarea acestuia pe o suprafață înainte de a-l reda.
- Întârziere digitală: Acest tip de întârziere utilizează tehnologia digitală pentru a capta și repeta semnalul de intrare. Este folosit în mod obișnuit în software-ul de calculator și unitățile hardware digitale.
- Întârziere pe bandă: Acest tip de întârziere a fost popular în înregistrările mai vechi și este folosit și astăzi. Aceasta presupune captarea semnalului de intrare pe o bandă și repetarea acestuia după o anumită perioadă.
Utilizarea întârzierii în spectacolele live
Delay poate fi folosit și în spectacolele live pentru a îmbunătăți sunetul instrumentelor și al vocii. Poate fi folosit pentru a crea un țipăt sau o succesiune rapidă de note care par a fi jucate la unison. Abilitatea de a utiliza în mod eficient întârzierea este o abilitate de bază pentru orice producător sau inginer.
Emularea efectelor clasice de întârziere
Există multe emulări ale întârzierii clasice efecte care sunt utilizate în mod obișnuit în producția muzicală. De exemplu:
- Echoplex: Acesta este un efect clasic de întârziere a benzii care a fost popular în anii 1960 și 1970. A fost dezvoltat de ingineri care au lucrat pentru compania Maestro.
- Roland Space Echo: Acesta este un efect de întârziere digital clasic, care a fost popular în anii 1980. A fost util pentru muzicienii care doreau să adauge efecte de delay la spectacolele lor live.
Cum funcționează efectele de întârziere în producția muzicală
Întârzierea este o formă de procesare audio care permite crearea de ecouri sau repetiții ale unui sunet. Diferă de reverb prin faptul că produce o repetiție distinctă a sunetului original, mai degrabă decât o dezintegrare naturală. Întârzierea este creată prin salvarea semnalului de intrare și redarea acestuia la un moment ulterior, intervalul dintre semnalele inițiale și cele întârziate fiind definit de utilizator.
Avansarea tehnologiei de întârziere
Invenția efectelor de delay poate fi urmărită încă din anii 1940, primele sisteme de delay utilizând bucle de bandă și motoare electrice pentru a menține fidelitatea sunetului procesat. Aceste sisteme timpurii au fost înlocuite cu mecanisme mai durabile și versatile, cum ar fi Binson Echorec și Watkins Copicat, care au permis modificarea intervalului de întârziere și adăugarea de tapot-uri ritmice.
Astăzi, efectele de delay sunt oferite într-o varietate de forme, de la pedale de chitară la software de calculator, fiecare unitate utilizând o combinație unică de mecanisme și tehnici de procesare pentru a produce ecouri de viteză, distanță și aspect diferite.
Caracteristicile unice ale efectelor de întârziere
Efectele de întârziere oferă o serie de avantaje față de alte forme de procesare audio, inclusiv:
- Abilitatea de a produce repetiții ritmice și periodice ale unui sunet, permițând crearea de fraze muzicale unice și expresive.
- Opțiunea de a regla intervalul de întârziere și numărul de repetări, oferind utilizatorului un control precis asupra aspectului și prezenței efectului.
- Comoditatea de a putea poziționa efectul oriunde în lanțul de semnal, permițând o gamă largă de posibilități creative.
- Opțiunea de a tăia sau șterge anumite secțiuni ale semnalului întârziat, oferind control suplimentar asupra caracteristicilor ritmice și tonale ale efectului.
Utilizări artistice ale efectelor de întârziere
Efectele de delay au devenit un instrument esențial pentru producătorii de muzică electronică, permițându-le să creeze note și ritmuri dens suprapuse. Unele utilizări populare ale întârzierii în muzica electronică includ:
- Întârzieri complementare: adăugarea unei scurte întârzieri la un sunet pentru a crea un ritm complementar.
- Întârzieri de margine: adăugarea unei întârzieri mai lungi pentru a crea o margine sau o senzație de spațiu în jurul unui sunet.
- Întârzieri arpegii: crearea unei întârzieri care repetă notele unui arpegiu, creând un efect în cascadă.
Utilizare la chitară
De asemenea, chitariștii au descoperit că efectele de delay sunt extrem de utile în interpretarea lor, permițându-le să creeze calități dense și eterice sunetului lor. Câteva moduri în care chitariștii folosesc întârzierile includ:
- Întârzieri de cânt: adăugarea unei întârzieri la cântatul sau cântatul unui vocalist sau instrumentist pentru a crea un sunet mai interesant și mai texturat.
- Tehnica de loop a lui Robert Fripp: folosirea unui magnetofon Revox pentru a obține timpi de întârziere mari și pentru a crea piese de chitară solo numite „Frippertronics”.
- Utilizarea delay-ului de către John Martyn: pionier în utilizarea delay-ului în cântatul la chitară acustică, prezentat pe albumul său „Bless the Weather”.
Utilizare în dezvoltarea tehnicilor experimentale
Efectele de întârziere au fost un element cheie în dezvoltarea tehnicilor experimentale în producția muzicală. Câteva exemple în acest sens includ:
- Utilizarea întârzierii în dezvoltarea pedalelor fuzz și wah pentru chitară.
- Utilizarea întârzierii benzii Echoplex în lumea mixării și creării de tonuri interesante.
- Repetarea unor modele simple de întârziere pentru a crea texturi uimitoare, așa cum sa auzit pe albumul lui Brian Eno „Music for Airports”.
Instrumentele de întârziere preferate
Unele dintre cele mai populare instrumente de întârziere folosite de muzicieni includ:
- Pedale de întârziere digitale: oferind o gamă largă de timpi de întârziere și efecte.
- Emulatori de întârziere de bandă: recrearea sunetului întârzierilor de bandă de epocă.
- Pluginuri de întârziere: permit controlul precis asupra parametrilor de întârziere într-un DAW.
În general, efectele de delay au devenit un instrument esențial pentru muzicieni dintr-o gamă largă de genuri, de la muzică electronică la chitară acustică. Utilizările creative ale întârzierii continuă să inspire muzicieni să experimenteze acest efect versatil.
Istoria efectelor de întârziere
Efectele de delay au fost folosite în producția muzicală încă de la începutul secolului XX. Prima abordare a întârzierii a fost prin redare, unde sunetele au fost înregistrate și redate ulterior. Acest lucru a permis amestecarea subtilă sau pronunțată a sunetelor anterioare, creând straturi dense de modele muzicale. Invenția întârzierii artificiale a folosit linii de transmisie, stocare și stație, pentru a transmite semnale la sute de mile distanță de orașul sau țara din care au fost luate. Călătoria spre exterior a semnalelor electrice prin conductorul de sârmă de cupru a fost incredibil de lentă, aproximativ 2/3 dintr-un milion de metri pe secundă. Acest lucru însemna că erau necesare linii lungi din punct de vedere fizic pentru a întârzia semnalul de intrare suficient de mult pentru a fi returnat și amestecat cu semnalul original. Scopul a fost de a spori calitatea sunetului, iar această formă de întârziere practică a fost infrastructura fixă, furnizată de obicei de o companie.
Cum funcționează întârzierea
Întârzierea funcționează prin trimiterea semnalului de intrare printr-o unitate de întârziere, care apoi rulează semnalul printr-un curent constant de scriere și magnetizare. Modelul de magnetizare este proporțional cu rezultatul semnalului de intrare și este stocat în unitatea de întârziere. Capacitatea de a înregistra și reda acest model de magnetizare permite reproducerea efectului de întârziere. Lungimea întârzierii poate fi ajustată prin modificarea timpului dintre semnalul de intrare și redarea modelului de magnetizare.
Întârziere analogică
Întârzierea analogică este o metodă veche de efect de întârziere care utilizează o unitate cu ecouri înregistrate care sunt duplicate în mod natural și ajustate pentru a produce intervale ritmice variate. Invenția delay-ului analogic a fost extrem de complexă și a permis mijloace suplimentare de exprimare în producția muzicală. Primele procesoare analogice de întârziere se bazau pe motoare electrice, care erau mecanisme extrem de complexe care permiteau modificarea sunetelor ecosonice.
Avantajele și dezavantajele întârzierii analogice
Sistemele analogice de întârziere au oferit un sunet natural și periodic, care era foarte potrivit pentru o varietate de genuri muzicale. Acestea au permis experimentarea cu poziția și combinația de ecouri și capacitatea de a șterge ecourile dacă este necesar. Cu toate acestea, au avut și unele inconveniente, precum cererea de întreținere și necesitatea înlocuirii regulate a capetelor de bandă magnetică.
În general, sistemele analogice de întârziere au oferit un mijloc unic și expresiv de a adăuga profunzime și prezență producției muzicale și continuă să fie folosite de mulți muzicieni și producători astăzi.
Întârziere digitală
Întârzierea digitală este un efect de întârziere care utilizează tehnici de procesare a semnalului digital pentru a produce ecouri ale unui sunet înregistrat sau live. Invenția întârzierii digitale a venit la sfârșitul anilor 1970, când tehnologia audio digitală era încă în stadiile incipiente de dezvoltare. Prima unitate digitală de întârziere a fost Ibanez AD-900, care a folosit o tehnică de eșantionare pentru a înregistra și a reda o perioadă scurtă de sunet. Acesta a fost urmat de Eventide DDL, AMS DMX și Lexicon PCM 42, care erau toate unități scumpe și sofisticate care au crescut în popularitate în anii 1980.
Capabilitățile de întârziere digitală
Unitățile de întârziere digitale sunt capabile de mult mai mult decât simple efecte de ecou. Ele pot fi folosite pentru a crea efecte de loop, filtrare și modulație, folosind o varietate de mijloace suplimentare de exprimare. Procesoarele digitale de întârziere sunt, de asemenea, upgrade, permițând utilizatorilor să adauge noi caracteristici și funcții pe măsură ce devin disponibile. Unele unități de întârziere digitale sunt chiar capabile să întindă și să scaleze semnalul de intrare, creând un sunet pur și natural, care este liber de neplăcerile motoarelor și mecanismelor periodice.
Computer Software
În ultimii ani, efectele de întârziere au devenit abundente în software-ul de calculator. Odată cu dezvoltarea computerelor personale, software-ul oferă memorie practic nelimitată și o flexibilitate mai mare decât procesarea semnalului hardware. Efectele de întârziere în software-ul de calculator sunt disponibile ca pluginuri care pot fi adăugate la stațiile de lucru audio digitale (DAW) și oferă o gamă largă de funcționalități pentru a emula sunete care mai devreme erau posibile numai cu hardware analog sau digital.
Parametrii de bază pentru efecte de întârziere explicați:
Timpul de întârziere este timpul necesar pentru ca semnalul întârziat să se repete. Acest lucru poate fi controlat prin rotirea butonului de delay sau prin atingerea tempoului pe un controler separat. Timpul de întârziere este măsurat în milisecunde (ms) și poate fi sincronizat cu tempo-ul muzicii folosind referința BPM (bătăi pe minut) a DAW.
- Timpul de întârziere poate fi setat pentru a se potrivi cu tempo-ul muzicii sau folosit stilistic pentru a crea un efect de întârziere mai lung sau mai scurt.
- Timpii de întârziere mai lungi pot produce o senzație îndepărtată, de îngroșare, în timp ce timpii de întârziere mai scurti pot fi utilizați pentru a crea un efect de slapback rapid.
- Timpul de întârziere depinde de contextul muzical și trebuie controlat în consecință.
Feedback
Controlul feedback-ului determină câte repetări succesive apar după întârzierea inițială. Aceasta poate fi mărită pentru a crea un efect de ecou repetat sau poate fi redusă pentru a produce o singură întârziere.
- Feedback-ul poate fi folosit pentru a crea un sentiment de spațiu și profunzime într-un mix.
- Prea mult feedback poate face ca efectul de întârziere să devină copleșitor și tulbure.
- Feedback-ul poate fi controlat folosind un buton sau un buton al efectului de delay.
Amesteca
Controlul de mixare determină echilibrul dintre semnalul original și semnalul întârziat. Acesta poate fi folosit pentru a amesteca cele două semnale împreună sau pentru a crea un efect de întârziere mai pronunțat.
- Controlul de mixare poate fi folosit pentru a crea un efect de întârziere subtil sau pronunțat, în funcție de rezultatul dorit.
- Un amestec de 50/50 va avea ca rezultat un echilibru egal între semnalul original și semnalul întârziat.
- Controlul de mixare poate fi reglat folosind un buton sau un glisor pe efectul de delay.
Îngheţa
Funcția de înghețare captează un moment în timp și îl ține, permițând utilizatorului să joace peste el sau să îl manipuleze în continuare.
- Funcția de înghețare poate fi folosită pentru a crea pad-uri ambientale sau pentru a surprinde un anumit moment dintr-o performanță.
- Funcția de înghețare poate fi controlată folosind un buton sau porniți efectul de întârziere.
Frecvență și rezonanță
Controalele frecvenței și rezonanței modelează tonul semnalului întârziat.
- Controlul frecvenței poate fi folosit pentru a mări sau reduce frecvențe specifice în semnalul întârziat.
- Controlul rezonanței poate fi utilizat pentru a crește sau a reduce rezonanța semnalului întârziat.
- Aceste comenzi se găsesc de obicei pe efecte de întârziere mai avansate.
Unde să poziționați efectele de întârziere în lanțul dvs. de semnal
Când vine vorba de configurarea dvs lanț semnal, poate fi ușor să vă simțiți confuzi în legătură cu unde să poziționați diferite pedale de efecte și dispozitive. Cu toate acestea, alocarea timpului pentru a stabili un lanț organizat corespunzător vă poate ajuta să vă modelați tonul general și să amplificați funcția fiecărei piese individuale de echipament.
Principiul de bază de funcționare
Înainte de a ne aprofunda în detaliile unde să plasăm efectele de întârziere, să ne amintim pe scurt cum funcționează întârzierea. Întârzierea este un efect bazat pe timp care creează repetări ritmice ale semnalului original. Aceste repetări pot fi ajustate în ceea ce privește sincronizarea, degradarea și alte componente pentru a oferi sunetului o ambianță naturală sau nenaturală.
Beneficiile punerii întârzierii la locul potrivit
Plasarea efectelor de întârziere în poziția corectă poate avea un impact mare asupra sunetului general. Iată câteva dintre beneficiile stabilirii unui lanț de semnal bine organizat:
- Evitarea zgomotelor zgomotoase sau iritante cauzate de plasarea efectelor în ordine greșită
- Compresoarele și întârzierile pot funcționa excelent împreună pentru a crea sunete unice
- Combinațiile potrivite de întârzieri și reverburi pot oferi o ambianță atractivă performanței tale
- Plasarea efectelor de întârziere în poziția corectă vă poate ajuta să vă stabiliți propriul stil și ton personal
Unde să plasați efectele de întârziere
Acum că înțelegem beneficiile stabilirii unui lanț de semnal bine organizat, să aruncăm o privire la unde să poziționăm în mod specific efectele de întârziere. Iată câteva sugestii:
- La începutul lanțului dvs.: plasarea efectelor de întârziere la începutul lanțului de semnal vă poate ajuta să stabiliți un ton unic și să modelați sunetul general al performanței dvs.
- După compresoare: Compresoarele vă pot ajuta să păstrați controlul asupra tonului, iar plasarea efectelor de întârziere după ele vă poate ajuta să evitați consecințele nefirești sau nenaturale.
- Înainte de reverbere: efectele de întârziere vă pot ajuta să creați repetări ritmice pe care reverberele le pot îmbunătăți apoi, oferind o ambianță naturală sunetului dvs.
alte considerații
Desigur, plasarea exactă a efectelor de delay va depinde de tipul de muzică pe care o redați, de instrumentele fizice pe care le aveți la dispoziție și de stilul dvs. personal. Iată câteva lucruri suplimentare de reținut:
- Experimentați cu diferite combinații de întârzieri, fazere și flanger pentru a găsi ceea ce funcționează cel mai bine pentru dvs.
- Nu vă fie teamă să cereți sfaturi sau sugestii de la chitariști sau ingineri de sunet mai experimentați.
- Rămâneți flexibil și nu vă conformați unei formule – cele mai atractive sunete sunt adesea create prin ieșirea în evidență și marcarea propriului stil unic.
Concluzie
Așa că îl aveți – un efect de întârziere este un instrument care permite muzicienilor să creeze un efect de sunet repetat. Este un instrument foarte util pentru muzicieni pentru a adăuga interes melodiilor lor. Poate fi folosit la voce, chitare, tobe și aproape orice instrument. Așa că nu vă fie frică să experimentați!
Sunt Joost Nusselder, fondatorul Neaera și marketer de conținut, tată și îmi place să încerc echipamente noi cu chitara în centrul pasiunii mele și, împreună cu echipa mea, creez articole de blog aprofundate din 2020. pentru a ajuta cititorii fideli cu sfaturi de înregistrare și chitară.
